Îţi mulţumesc pentru că exişti! Îţi mulţumesc pentru că mă faci în fiecare zi să mă simt atât de bine! Că îmi satisfaci una dintre cele mai de baza nevoi şi că nu îmi ceri prea mult în schimb. Îţi mulţumesc pentru că eşti o provocare şi nu mă laşi să mă blazez şi să cad în rutină.Că mă stimulezi şi mă faci în fiecare zi să mă gândesc la conţinutul lucrurilor pe care mi le dai. Dacă nu ai fi tu, viaţa mea ar fi cel puţin monotonă şi fadă. Da, pot să zic că, atunci când sunt cu tine, viaţa are GUST!!!!!
Dar cine să fie această entitate misterioasă? Acest viu organism care ocupă un rol foarte important nu numai în viaţa mea dar şi în viaţa multor altor studenţi. Ce ar putea să fie, decât mirifica şi minunata mea cantină.
Este un loc absolut deosebit. Cei care au fost pe la mine ştiu la ce mă refer. Este singurul loc în care numărul de angajaţi străini este mai mare decât cel de nemţi. Ce poate fi mai frumos decât sa îţi pună pe tableta un polonic de terci un imigrant din congo, o doamnă cu un ochi foarte sprinten şi cu unul foarte leneş sau o doamnă fără dinţi care nu vorbeşte germană. Pai ce-i drept, poate un singur lucru poate fi mai frumos şi anume prezenţa unei doamne din Sibiu la casă care îmi face constant o mică reducere.
Dacă aceştia sunt oamenii băgaţi la înaintare, îmi este frică să mă gândesc cum arată bucătarii, care stau undeva în spate şi fac de mâncare. Deşi la cum le iese câteodată mâncarea mă aştept la ceva combinaţie intre Quasimodo, Smeagol, Naomi şi Ursula din Mica Sirenă. Ce-i drept, nicăieri pe lumea asta nu cred că o să mai am posibilitatea să îmi stimulez în asemenea hal papilele gustative. Azi, spre exemplu, am avut in acelaşi timp în gură, ceva dulce, ceva picant, ceva sărat şi nişte morcovi fierţi cam fără gust. Şi asta nu pentru că am pierdut un pariu cu Radu, ci pentru că asta s-a servit la cantină. Se numea Buntes Gemüse mit Kokosmilch. Adica Legume colorate cu lapte de cocos. Nu ştiu cum se face, dar laptele ăla de cocos era puţin picant. Poate să fi vrut să acopere ceva stricat din mâncarea?Voi afla peste câteva ore. Pe lânga asta am zis să îmi iau măcar nişte cartofi prăjiţi, ca să mai acopăr puţin gustul. Totuşi să zicem că mâncarea de azi, deşi în top 10 sinistroşenii mâncate, a putut fi consumată. Voi încerca să fac acum o listă a celorlalte mâncăruri din top, dar vă previn, deşi nu sună foarte periculos, sunt dispus să pariez pe orice că este genul de mâncare pe care Kişpi nu l-ar mânca după trei zile în care nu a mâncat nimic.
Peşte cu Mango-Chilli-Dip
Un fel de sarmale dar de 4 ori mai mari, făcute din varza de consisteţa tălpii de la papuc cu un sos absolut genial. Varza este atât de tare încât nu se poate mesteca şi carnea din umplutură aduce aminte de carnea aia din conserve.
Friptură nu stiu cum cu sos de banane. Mă doare ficatul numai când îmi aduc aminte.
Chestia de azi.
Terci de mazăre
Ciorbă de brocoli.
O chestie absolut sinistra pe bază de vinete, cu un sos scârbos şi vagi urme de carne.
Un fel de sufleu de cartofi, cu ceva smântână dubioasă.
Ultimele două sunt singurele chestii pe care nu le-am putut termina, deşi eu în viaţă merg pe principiul: "E mai bine să îţi fie rău decât să îţi pară rău" şi "Dacă l-am plătit, îl mănanc".
De asemenea, nu aş putea să omit zilele în care se aplică regula:
"Ciorba de azi este tocăniţa de ieri şi salata de mâine". Nu ştiu cum reuşesc ei această performanţă, dar având în vedere faptul că secţia de chimie de la universitate este destul de bună,sunt convins că nu este foarte greu.
Nici sala de mese nu se lasă mai prejos. Dacă este înnorat afară te cam apucă depresia, mai ales dacă mănânci singur. Sau ca să exprim altfel: Se vede că aspectul şi crearea unei atmosfere plăcute şi relaxante nu au fost pe lista de priorităţi. Ba din contră, cred că a fost geva de genu: "Omu trebe să vină, să mănânce repede şi să se întoarcă la muncă. Nu trebuie să îi dăm un motiv să stea".
Acestea fiind zise, eu mă voi retrage. Mă duc să mă spăl pe dinţi să îmi scot cocosul dintre măsele şi să bag un smecta, preventiv.