Ce ginerica sunt baietii astia

Astazi a fost o zi interesanta...am imbracat pentru prima oara un costum POPULAR(si nu traditional(Te rog frumos sa ma ierti Dorulique dar chiar si inainte de Deutschland nu as fi crezut ca aceste cuvinte nu sunt sinonime))...no bine, 1/3 costum traditional, dar cine tine socoteala?(macar la mine nu se vad pantalonii, evident si aia traditionali!!)
Am vorbit puradeilor(bitongilor/ ciutaneilor) despre Romania dar din pacate nu am avut voie sa le dam tuica.

Vote mai jos

Mielul Pascal

Multe si frumoase sunt datinile noastre stravechi mostenite de la daci si de la romani, datini ce implica multa carne, multe oua si multe sarmale. Ma voi opri la acel obicei extrem de frumos de mancat al mielului, o fiinta pe cat de inocenta si draguta cand inca mai respira, pe atat de gustoasa si de aromata cand capul ii inoata in ciorba, coastele ii sunt cusute si umplute cu o pasta formata din organele lui interne iar picioarele se rumenesc in cuptor sub forma de fripura.

Anul acesta cu deosebit de multa parere de rau, am fost informat de catre mama mea cu cateva zile inainte de pasti, ca mielul nu are ochi. "Aoleu", mi-am zis, adica nu o sa mai trebuiasca sa asist la macelul de la masa? sa vad cum bunica mea isi infige furculita in ochii, altadata plini de viata ai mielului, dar acum tristi si apatici ? Am tacut si am sperat, dar evindent ca planul de acasa nu s-a potrivit cu cel de la masa. Cu o placere incredibila am vazut cum se infige cutitul intre oasele temporale ale mielului. Cu un mic crantanit acestea au cedat sub presiunea insuportabila a cutitului. Dupa aceasta cutitul a inaintat si a fost rupta legatura dintre oasele temporale si cel occipital. Ca nu cumva sa se lezeze creierul gri si deosebit de plat al mielului s-a trecut la o lingura cu care s-au scos afara emisferele cerebrale si bulbul rahidian. Acestea au fost puse ca la expozitie in fata mea, zambindu-mi, pulsand odinioara de viata, dar acum numai de dorinta de a fi mancate. Am sperat sa pot si eu sa imi savurez supa, dar atunci, hatz, pune mana din nou bunica mea pe miel si cu un zambet usor diabolic pe fata ma informeaza ca ochii mielului sunt prezenti si asteapta sa fie mancati si ca numai irisul era cel care lipsea. (auzind acestea stomacul meu a zvacnit de placere si mi-am dat seama cat de putin inseamna fericirea: Fericirea este atunci cand nu numai irisul, ci tot ochiul mielului lipseste). Cu niste miscari de neurochirurg au fost scosi ochii si pusi sa inoate in ciorba. Crantz, crantz, hatz hatz, mielului i s-a rupt maxilarul inclestat pe limba si aceasta ultima delicatesa a fost eliberata si daruita comesenilor.

Dupa ce mielul ne-a oferit noua toate comorile lui, atat de bine pazite de oase dure si piele, el s-a transformat intr-o masa de oase si putina carne care statea in acea farfurie din fata mea.

Mi-am exprimat dorinta de a-i suge gingiile si de a-i manca pielea din cerul gurii, dar mi-a fost interzis, motivandu-se ca este posibil sa mai aiba ceva resturi vegetale intre dinti si acelea mi-ar cauza.

Paste Fericit dragii mei, ma duc sa ma infrupt din friptura

"Mananc si plang, mananc"

Later Edit: As vrea sa ii multumesc varului meu pentru poza de mai jos. De asemenea as dori sa completez prin a va spune ca nu despre acel miel este vorba in blog dar va promit eu ca si acela a avut o soarta asemanatoare.Pentru a ma intelege, va rog dati click pe poze ca sa le vedeti mari