O persoană care mă fascinează...într-un mod cât se poate de nesănătos

Am mai încercat de câteva ori să scriu ceva, dar nu mi-a prea ieşit aşa că m-am lăsat păgubaş.Este posibil să îmi fi fost frică de repercusiuni:˝Dacă ştie că am blog şi înţelege româna şi află ce am scris despre el?˝. Dar nu azi, nu, azi voi duce treaba la bun sfârşit. O voi duce la bun sfârşit pentru ca trebuie să mă protejez, nu mai pot ţine în mine această frică terifiantă, care m-a cuprins acum ceva timp. Am tot sperat să treacă, să pot zice: ˝Dă-i şi lui o şansă, doar este şi el om. Nu are de ce să îţi fie frică de el˝. Dar din păcate nu a fost aşa, deci apelez la singura metodă care mă mai poate salva, divulgarea secretului.
Pentru că probabil nu v-aţi dat seama ce naiba vreau de la viaţa voastra,nu o să vă mai ţin în suspans şi o să încep povestea despre unul din puţinii oameni de care îmi este frică şi pe care atunci când îl întalnesc, aproape că mi se face pielea de găină.Când zic frică, nu mă refer la frică din aceea cum îmi era de Drăghici când mă scotea la tablă. Este ceva dus la nivelul următor, adică îmi fac griji pentru integritatea mea corporală.
Este vorba despre sezaţiile unice pe care mi le provoacă vecinul meu de la camera 312, Dominik.
Dacă Doamne fereşte o să mă vedeţi cu urme vinete pe gât sau cu o urmă de cuţit în zona toracelui, să ştiţi ca sunt de la încercarea lui de a mă omorî prin strangulare respectiv înjunghiere(Nu pentru că ar avea ceva anume cu mine, ci pentru că aşa mi-l imaginez eu că ne-ar face tuturor de pe hol). Eu, cuprins de panică nu voi fi putut reacţiona, dar spre norocul meu cineva ar fi trecut pe hol şi m-ar fi salvat, luând bestia de pe mine.
Dominik este un om atât de ciudat, încât ar putea juca lejer în orice film horror cu psihopaţi.Şi nu orice film ordinar, low-budget, fără efecte speciale, filmat într-un beci, având în total 2 personaje din care unul se ocupă de filmat. Nu, ma refer la un film pe bune, de mainstream. Totul de la mers până la felul de a vorbi(în rarele ocazii când cineva l-a auzit vorbind) indică acest lucru. Oricum, dacă numai mersul şi vorbitul ar fi problemele lui, atunci probabil nu aş scrie acest blog.Doar am atâţia prieteni cu aceste două probleme. Nu, ceea ce mă sperie sunt sunetele pe care le aud zi de zi de la el din cameră. El este cel pe care îl suspectam mai demult că s-ar dar cu dinţii de chiuveta. Acum sunt aproape sigur. Una din activitaţiile lui preferate este să vorbească singur, pe hol sau la baie sau în bucătărie(Radu poate să confirme acest lucru, că l-a auzit).Câteodată fredonează o melodie, sau dupa cum am aflat azi de dimineaţă de la alt vecin, ţipă pe un ton foarte ascuţit. În rest, când este în cameră la el, urlă şi înjură. Nimic nu este mai plăcut decât să fii trezit de dimineaţa în ţipetele vecinului tău nebun, care se ceartă şi se pedepseşte. Nu ţi-ai trăit viaţa până nu ai ai luat parte la dificilul proces prin care trece un om atunci când vrea să îşi provoace singur durere.
Din nou să zicem că nu ar fi mare problemă, dacă mai e omu din când în când supărat şi înjură, dar se presupune că după ce a studiat 20 de semestre(10 ani) drept ar putea să poată să se controleze. Da,el este Dominik, are 31 de ani şi îi place să se bată. Chiar nu glumesc cu bătutul. Pentru că nu prea are mobilă în cameră, din motive care mă depăşesc, se aude totul cu ecou şi amplificat. Este una din plăcerile mele simple să îl aud cum îşi dă palme, da aşa urât urât de tot sau cum, cred, că îşi dă cu biroul peste picior sau cum se dă cu capul de masă. Nu îmi pot imagina ce altceva ar putea să fie acele zgomote. Alta din activitaţile lui preferate este să se plimbe nervos prin cameră, tropăind, dintr-un capăt în celălalt trantind în fiecare loc câte ceva. Ba mai mult, îşi dă şi palme, da aşa urât urât de tot. Din alea de răsună ecoul încă o secundă după fiecare palmă.
O alta imagine destul de greu de digerat este aceea a lui Dominik îmbrăcat în pijama, dar fără bluză, plimbându-se pe hol şi intrând la baie după tine...Da, în acea seară am visat urât.
Deci dragii mei, mai întrebaţi-mă şi voi din când în când de sănătate, nu neapărat că v-ar interesa ci ca să vedeţi dacă mai trăiesc şi nu am fost cumva victima unei crize de isterie a vecinului meu.
Mi-e fricăăăăă!!!