Switching back to Germany-mode

După o lună martie extrem de variată, care a inclus dat de examene, călătorit prin Anglia, mai mult sau mai puţin încotro au privit ochii şi m-au dus picioarele, băgat mare cu licenţa şi întors pe meleagurile unde, din punctul meu de vedere totul este lapte si miere, am ajuns înapoi în locul unde conceptul de a o arde naşpa este puţin diferit. Nu diferit prin felul lui de a fi, pentru că până la urma berea este bere peste tot şi oamenii se găsesc, ci prin durată şi frecvenţă. Adică nu prea cred că voi găsi undeva pe aici un chioşc unde să putem sta ca mafioţii printre baxuri, să bem bere la preţ de alimentară şi sa râdem de beţivii care îşi cumpără spirt medicinal. Sau să ajung şi eu la ora 10 în oraş şi să îmi găsesc mare parte din prieteni într-o stare atât de precară, încât îmi este greu să o descriu în cuvinte. Probabil că foarte greu aş reuşi aici totuşi să stau la un pahar de vorbă cu dirigul în panda, sau de ce nu, să mânc tort în panda, nu de alta, dar nu prea este panda aici. Probabil că nici silva neagră până la ora 2jumate noaptea nu prea am cum să beau, ca să nu mai vorbim că nu prea avem cum să fim singurii şi ultimii oameni de pe republicii. În ceea ce priveşte episodul Cluj, mă îndoiesc că mă voi întoarce vreodata aici acasă la ora 10 dimineaţa, după ce am văzut răsăritul de la belvedere, după ce mi-am văzut prietenii alergând pe balconul unui hotel fără să fie cazaţi acolo şi după ce am avut lucruri flambate în gură. Regret că nu i-am deschis uşa la maşină lui doamna, dar sper că data următoare voi reuşi. În ceea ce priveşte mima, sunt aproape sigur că nu o să jucăm aşa cum am jucat în acea seară, după ce am intrat mai mult sau mai puţin prin efracţie în cămin, nu de alta, dar nu avem cămin pe colină. Dacă ar fi şi aici un Bod, cu ai lui locuitori, bozii, probabil că aş merge la chef, dar nu cred că aş reuşi să mă enervez atât de tare când cineva ar încerca să îmi scoată papucul din picior. Nici oameni la stop nu prea am cum să iau aici, pentru că nu am maşină...sau pentru că nu ai voie să faci autostopul pe autostradă? Aici nu prea am cum să conduc 70 de km şi să ajung la Rucăr la fel cum foarte greu voi găsi un loc care să mă ungă atât de tare pe instalaţie cum mă unge Măgura, cu Rock-Paper-Scrissors şi Finlandia, cu oameni care stau şi se uită cum arde lemnul în sobă, sau dansează în ploaie, sau se trezesc de sute de ori pe noapte etc. Ca să nu mai vorbim de vişinata lui tata. Nici cu grătarul lui tata nu mi-ar fi ruşine şi de senzaţiile unice pe care mi le-a oferit acesta. Zic că nu voi avea parte de lucrurile astea, pentru că nu avem Rucăr şi Măgura.Iar aici nu am cum să cer orice de 100 de ori şi să mi se dea. De asemenea, aş dori să subliniez că orice aţi face, nu aveţi voie să pronunţaţi cuvântul p**ă, că riscaţi să vă luaţi bucăţi.

Nu am cum să nu pomenesc şi haleul de acasă care nu se compară cu nimic in lume. IOOOOI!!!

Şi chiar dacă aş avea toate lucrurile pe care le-am pomenit mai sus, parcă totuşi lipseste ceva.Dar nu imi prea dau seama ce. Poate vă prindeţi voi şi îmi spuneţi. Vreau să mulţumesc pe această cale tuturor celor care au contribuit la o lună martie euforică(de la persoanele care s-au îndurat pe mine şi m-au cazat până la cei cu care m-am distrat. Da, da, tu, tu!!).

Acum o să mă duc probabil să dorm, pentru că somnul nu a fost o prioritate zilele astea şi de mâine licenţiez din nou din greu.