De exmplu, weekendu asta, am zis si eu sa ma duc ca tot omul la o nunta in timisoara. Toate bune si frumoase, bilet luat din timp, baut bere cu radu inainte, ca doar asa e frumos inainte de a pleca la drum si suit in tren. Stateam frumos pe locul meu cand sunt luat prin surpindere si inconjurat de 5 negri mititei, care se prezentau sub forma de chinezi si care se rugau sa le cedez locul si sa facem schimb ca daca nu isi fac harakiri si sepuku si intra cu avionu in portavionul meu(daca am spus asta, este evident ca nu erau numai chinezi, important este ca eram multi si mici si galbeni). M-am conformat si am schimbat fain frumos vagonul. Pana acum toate bune si frumoase.
Vine doamna controlor(kiar nu imi dau seama cum pot in strainate controloarele sa fie prezentabile, ba chiar bune unele) si ne spune ca in ungaria e greva si ca trenul se opreste la viena de unde vom fi urcati intr-un autobuz care ne va duce in budapesta si care va trebui sa reproduca traseul trenului, dar pe sosea. Nu mai are rost sa spun ca, intrebarea mea: "Si cei care au de prins legatura din Budapesta, ce fac?" a primit un raspuns de genu: "Nu stim, nu ne intereseaza, tzapa fraiere". Mi-am indeplinit astfel visul de o viata de a vedea zona industriala din viena, suburbiile din viena, scoala si primaria din hegyeshalom, orasul sopron, metropola gyor si in sfarsit budapesta. Aici a fost fain ca am fost intampinat de fete(se poate citi si fetze dar si fete) cunoscute, daria si ariana, astfel incat am putut face misto de situatie si ne-am mai plimbat putin prin budapesta.
Part II
"Nenea, nenea, am bilet pana la curtici, cum ajung?"
"Da...curtici...spre est deci, bine, mergi in autogara si ia primul autobuz spre est si ajungi tu undeva pe langa romania"
"Sarumana "
Cam asa s-a desfasurat dialogul intre mine si el, domnul de la mav(cfr-ul maghiar)
M-am suit in autobuz si am pornit in ceea a fost o calatorie cu un autobuz care ai fi zis ca merge cu spatele iar soferul nu are decat un singur picior si e orb. Altfel nu imi pot imagina de ce am facut intr-o ora jumate 50 de km.
Trebuie sa subliniez aici ca este nasol sa fii intr-o tara in care se vorbeste o limba pe care nu o stii( si singurele cuvinte pe care stii sa le zici sunt pisica, unu, doi, trei, caine, te iubesc, bere, vin, paine, lapte si Nu stiu sa vorbesc ungureste) si sa se plateasca cu bani de care nu ai. Bine ca am avut un mar mi-a tinut ala de sete.
Odata ajuns la destinatie, orasul Bekescsaba, in care semaforul incerca sa vobeasca cu mine si sa imi zica ceva, am fost ridicat de al meu unchi impreuna cu a mea mama si am mers inca 130 de km pana in timisoara. Dar a fost fain.
Concluzia la care am ajuns si dupa drumul de intoarcere:
Cum iti dai seama cand iesi din ungaria si intri in romania?
Foarte simplu, oamenii incep sa stea la poarta, campul nu mai este cultivat deloc, sau se cultiva buruieni si cel mai important, drumurile au gropi. Ca sa nu mai vorbim de minunile tehnicii din anii 70, daciile 1310.
Imi pare extrem de rau sa constat asta, dar din pacate asa este.
Ma intreb totusi cum de intr-o tara atat de apropiata noua este posibil asa ceva si la noi nu....Poate voi afla odata si-odata.
La intoarcere nu a fost greva, si numai bine, a avut trenul o ora jumate intarziere, dar astea sunt detalii.
Iata si traseul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu