Nota: In acest post se trece fara nici o logica de la persoana a 3-a, la persoana 1 si a 2-a. Toate se refera la unul si acelasi lucru, asta ca sa nu va derutati. In al doilea rand, e prea lung ca sa il recitesc, deci este posibil sa fie gresit, sa se repete cuvinte, sa se repete litere( i-i,i, i), ba kiar sa fie formulari total aiurea., Iertati-ma. acestea ziind fise, eu ma bag la somn.
[Intrebare: Asa cum exista P.S. de ce nu exista si A.S. cu A de la "ante",]
Mi se pare foarte interesant cum si alti oameni trec prin ceea ce am trecut eu cand am venit aici in Germania. Chiar daca in acel moment am crezut ca eu sunt singurul care pateste asa ceva. Cu deosebit de mult calm am fost linistit ca s-a intamplat si altora, cu mult inaintea mea. Chiar citeam un blog(da, am facut efortul supranatural, ca, dupa o zi obositoare sa citesc o kestie pe engleza) si imi dau seama ca aceste lucruri se vor repeta la nesfarsit, de fiecare data cand un om, indiferent de natie, se hotareste sa plece din tara lui natala si sa locuiasca pentru o perioada mai lunga in alta tara. La inceput totul este frumos, este nou, este altfel. "uau, ce frumos este"isi zice el. Este fericit, este entuziasmat, are mancare in frigider, mai si socilizeaza putin, ce mai lucurile par sa fie pe drumul cel bun. Cam asa pe la vo luna jumate, doua dupa ce pleci de acasa incepe sa iti fie dor, dar nu prea iti dai seama de ce iti este dor, de prieteni, poate, de familie, iarasi poate, de kefurile monstroase la care ai participat cu deosebit de multa constinciozitate, este foarte posibil. dar parca totusi nu reusesti sa iti dai seama...si stai asa si asculti linistea din jurul tau si te gandesti...oare de ce imi este mie dor. Urmeaza etapa, "hai sa punem radio romanesc de pe net" sa mai auzim si noi ce se intampla si macar sa nu fie liniste. La inceput ti se pare fascinant, cum cineva vorbeste aceeasi limba cu tine, si cat de usor intelegi tot ce zice, cu subtext, cu aluzii, cu de toate. Tu care acasa nici in ruptul capului nu ai fi zis:"mama ce as asculta niste radio"te trezesti brusc fiind la curent cu slagere, cu ce mai vorbeste lumea la robert turcescu, sau cu zambestirea zilea(cum dracu poti sa faci asa o rubrica, god damn). Dupa aceasta urmeaza perioada "mai am x zile pana plec". Da aia e o perioada faina, mai ales daca este pana in decembrie. De obicei e asa faina pentru ca nu trebuie sa inveti pentru examene, rasplata fiind mersul acasa. Nu. Esti rasplatit pur si simplu, te intorci acasa. (Trec peste distractia enorma din vacanta de iarna) Si vine momentul in care trebuie sa te intorci. Brusc iti dai seama, "bai, stai putin, parca totusi era prea bine acasa, ce caut eu aici si de ce nu sunt acolo?"Perioada asta trece foarte repede, daca e sa privesti inapoi, dar incredibil de incet, daca e sa fii in ea. Ziua ta se desfasoara in gesturi mecanice, mananci, inveti, mananci, inveti, spui ca nu mai vrei sa inveti, dar totusi o faci, mai bagi un mes, poate poate trece timpul mai repede, dar nu prea. Mai ales ca nici nu te simti bine sa stai prea mult pe mes: "cum adica, sa pierd vremea cand eu ar trebui sa invat?" Mai vine si ocazionalul intrat in panica:"bai frate, astia toti sunt nebuni(colegii mei).au invatat tot semestrul si acum stau pana la ora 12 noaptea in biblioteca.Oare nu invat eu de unde trebuie?au ei mai multe carti?".Trec si examenele poate te mai intorci in tara, dar abia acum vine perioada faina. Perioada in care trebuie sa stai plecat o perioada obscen de lunga de acasa. Iti dai brusc seama, bai, eu am doua vieti, una aici, una acolo. Foarte derutant este si momentul in care cumva se amesteca aceste vieti, ori vine o persoana apropiata din tara pe la tine, ori pur si simplu vezi un logan pe strada si zici: "acolo de unde vin eu, astea sunt la tot pasul". Si stai si te uiti la elementul nou si iti spui: "Ceva nu este in regula, ceva nu e bine. Ce cauta aici?Nu este normal!!!". dar de fiecare data se gaseste ceva care sa te tina putin ocupat in momentele in care nu prea ai ce face. Ori trebuiie sa te muti, ori mai bagi o excursie, ori mai pierzi vremea cu unii, cu altii si pana la urma trece. Rasplata care te asteapta acasa e mare.Examenele trec greu, dar pana la urma trec, asa ca yeey! party time. Si te intorci si iti dai seama ca unele lucuri nu se schimba. Aceeasi oameni faini, aceeasi distractie. Si te intorci din nou si constati din nou, chiar ca nu se schimba nimic. Aceleasi senzatii le traiesti, aceleasi zgomote, aceeasi duhoare pe hol si la buda(din fericire am rezolvat problema), acelasi lapte cu cornflakes seara. Si trece timpul, mai un invatat, mai un film, mai un serial si trece. Dar se merita oare sa iti traiesti asa viata?Lasand timpul sa treaca numai de dragul de a trece si numarand, kiar si daca cu aproximatie, cat mai ai pana te intorci? Mai esti distras de anumite zgomote si iti pui intrebari: "ce dracu face asta din camera de langa, se da cu dintii de chiuveta" sau"daca mai il prind pe ala de deasupra de asculta dnb obosit pana la 4 dimineata il tai" sau de ce nu"bai, mai ii scartaie lui ala patul si cum dracu nu au obosit deja?".PAUZA
[Intrebare: care este substantivul de la distras?Distractie?Distragere?Distractiune?]
SFARSITUL PAUZEI
Dupa ce nu mai esti distras de acele mici zgomote(va rog frumos sa vedeti cat de frumos am evitat folosirea cuvantului de mai sus) ajungi sa iti si raspunzi la intrebare. Nu, nu se merita sa traiesti asa si da, cred ca stiu de ce mi-ar putea fi dor: De casa.
Sfatul pentru ziua de azi:Live life, get paid and get laid. Parerea mea.